Autoinstruirea – baza piramidei formării profesionale continue

Panoul de administrare al blogului afişează zilnic termenii motorului de căutare cu ajutorul cărora utilizatorii ajung la Blogul de biblioteconomie şi ştiinţa informării. O analiză sumară te face atent la faptul, că foarte  frecvent în listă apar termenii “formarea profesională continua în RM”, “instruirea continuă a bibliotecarilor” şi alte formulări la acelaşi subiect. Clar, că tema-i de mare actualitate şi importanţă pentru profesioniştii domeniului. În această ordine de idei, ne-am gândit la o nouă pagină de blog “Formarea profesională continuă”. Analizând, însă, paginile deja existente e leste de înţeles, că blogul, în totalitatea lui, este un instrument de  susţinere a  formării profesionale continue. Orice informaţie, articol, traducere, comentariu  este un pas spre informarea şi cunoaşterea profesională şi un imbold spre învăţarea permanentă. Blogul este o oportunitate reală de îmbogăţire reciprocă, de contribuţie, prin exploatarea intelegenţei colective,  la crearea unui produs colectiv. Şi mai presus de toate este un instrument deosebit de important pentru autoinstruirea profesională, considerată de specialişti, mai ales, date fiind particularităţile erei digitale, ca  forma de bază de formare profesională continuă.

De mai multă vreme punem mari speranţe în viitorul sistem instituţionalizat de formare profesională continuă a bibliotecarilor, structură, fără îndoială, absolut necesară. Aceasta ar putea să se întâmple chiar foarte repede şi ca imbold va servi informatizarea bibliotecilor care ar putea să se întâmple mult mai repede decât unii bibliotecari îşi pot permite să viseze. Dar să ne întrebăm ce parte din problemele, care nu mai au sfârşit va putea rezolva această structură. Este clar că în viitor va trebui că mizăm mai mult pe autoinstruire, iar cursurile, conferinţele, simpozioanele, seminarele etc să fie doar un prim pas spre aceasta. Altfel, pentru a fi în pas cu mişcarea de idei în domeniu, pentru a face faţă instrumentelor şi tehnologiilor de informare şi comunicare noi, care nu vor conteni să apară şi să se modernizeze va trebui să alergăm de la un curs la altul, pentru care nu vom avea nici timp, nici finanţe. Mă întreb ce cursuri au frecventat bibliotecarii, care au ieşit în faţă pe valul implementării instrumentelor Web 2.0 în activitatea bibliotecilor pe care le slujesc. Nici unui! Pentru că, încă, n-au fost organizate. Au învăţat singuri…

Materialul integral poate fi accesat pe pagina Articole.Traduceri. Ideea de bază este că autoinstruirea va constitui pe viitor  bază formării profesionale continue. Iar de aici şi dicuţiile în jurul a ce avem de făcut. Sper să vă provoc la o dezbatere serioasă şi împreună să facem  nucleul  temelor asupra cărora am putea lucra împreună, „folosind inteligenţa colectivă”, experienţele, practicele de calitate atestate deja în biblioteci concrete. Axa discuţiilor să rămână tema prioritară pentru anul 2011 – Utilizatorul (în special Utilizatorul 2.0), care va fi raţiunea de existenţă a bibliotecii în toţi anii care vin. Recomandăm cu toată încrederea să folosiţi informaţiile şi materialele postate pe blog ca suport pentru formarea profesională continuă. Responsabilii de această activitate în bibliotecile raionale, municipale le pot folosi la organizarea activităţilor de instruire în teritoriu. Bibliotecarii, care  utilizează  blogul, de la lansarea lui, au avut ocazia să se convingă că au la dispoziţie un spaţiu de informare şi cunoaştere profesională valoros şi  în condiţiile actuale, nu este deloc puţin.

Împreună, putem crea comunitatea profesională pe care ne-o dorim, în care putem învăţă permanent. Este o etapă în aşteptarea timpurilor mai bune. Iar vorbă  spune, că „nu aduce ziua ce aduce ceasul”. Experienţa altor ţări ne sugerează şi gândul, că ar putea fi mai mult decât o etapă. Ar putea fi ceva chiar foarte permanent. Vera Osoianu