O noua problema de terminologie

Schimbarile impuse de dezvoltarea continua a biblioteconomiei si stiintei informarii si implementarea tehnologiilor de informare si comunicare, in special a instrumentelor Web 2.0 in activitatea bibliotecara influenteaza masiv evolutia terminologiei de specialitate. Termenul cunoscut bibliotecarilor de cititor a fost inlocuit la diferite etape  cu cel de  patron, beneficiar,  utilizator, avandu-se in vedere ca la venirea in biblioteca sau la accesarea de la distanta nu numai se citeste, sau imprumuta carti, dar  si se utilizeaza serviciile oferite de biblioteca.

Am avut nevoie de ceva timp pentru a accepta in limbajul profesional termenul de utilizator,  care s-a incetatenit, mai ales, dupa ce a fost propus comunitatii bibliotecare in anul 2001 de Ghidul IFLA/UNESCO privind dezvoltarea serviciilor bibliotecii publice. Iata ca editia noua, completata si revazuta, a Ghidului IFLA/UNESCO Serviciile Bibliotecii Publice (IFLA Public Library Service Guidelines, 2010) pune in fata noastra  o noua problema de terminologie. Daca in prima editie este folosit predominant termenul „utilizator = user” in editia noua capitolul trei, fost „Satisfacerea necesitatilor utilizatorilr” este intitulat „Satisfacerea necesitatilor clientilor”, autorii  specificand, in introducere si practic in definitie (p.35) ca: „client este termenul folosit in primul rand peste tot cuprinsul Ghidului (exact cum este utilizator, patron, client) pentru a optimiza importanta non-utilizatorilor bibliotecii publice ca potentiali clienti. De asemenea,  termenul client  exprima implicit dorinte si necesitati, care trebuiesc identificate si satisfacute”.

Se pare ca autorii vor cu toata seriozitatea sa scoata acest termen in prim plan de vreme ce pana si in Index-ul de la sfarsitul Ghidului, de la termenii patron, utilizator se face trimitere la terminul client. Trimitere se face, la fel, de la educatia utilizatorului la educatia clientului si respectiv, de la servicii pentru utilizatori la servicii pentru clienti.

Am tras cu ochiul sa vad ce se intampla la acest capitol in alte documente din domeniu postate recent in Internet. In Carta Clientului (Customer Charter) publicata pe site-ul Bibliotecii Universitare Leeds, UK

http://library.leeds.ac.uk/info/200203/using_the_library/456/customer_charter

este  folosit si termenul customer (client) si user (utilizator) si reader (cititor).

De cele mai multe ori, atunci,  cand in diferit context, este vorba de lectura, carti, periodice se foloseste termenul „cititor”, cand este vorba de utilizarea serviciilor se foloseste”utilizator”, iar in situatii mai generale se foloseste „client” sau „beneficiar”.

Noi ne-am ciocnit de problema aceasta atunci cand lucram la un nou proiect al Legii bibliotecilor din Republica Moldova si dupa cate imi amintesc atunci am optat pentru termenii utilizator si beneficiar. Acum, ca Ghidul IFLA/UNESCO insista asupra termenului client n-ar fi oare cazul sa fim in trend cu toata lumea? Desi, daca e sa fiu sincera mie imi place mai mult utilizator si beneficiar. Oricum avem in fata o intrebare,  care la moment ramane deschisa.

Noi „cu cine” sau „pentru care” votam?

Vera Osoianu

Aniversarea dintre crizanteme

Acest sfarsit de brumarel aduce comunitatii bibliotecare din tara un eveniment deosebit. Printre florile toamnei, Lundila Corghenci alatura candisorului de ani pe cel de-al 55-lea. Nu fac nici cea mai mica tentativa de a ascunde valoarea numerica, sau a face cardisorul sa para mai mic, pentru ca nu este in firea Ludmilei sa ascunda ceva. Tot ce are de spus a spus intotdeauna pe fata, fara suparari de lunga durata, fara manie, fara vorbe greutatea carora nu poate fi spulberata peste ani. Si vorba cantecului, anii sunt bogatia noasrta si nu conteaza cati ai adunat, conteaza ce ai facut prin trecerea lor, ce ai inregistrat la evidenta si, mai alec, cum poti privi tu insuti si mai ales cei din preajma ta la cele realizate sau care inca isi asteapta randul. Iar, Ludmila vine spre aceasta aniversare cu impliniri personale si profesionale, care ar umple de mandrie pe oricine, oricat de exigent n-ar fi. Vine cu proiecte pe care le-a realizat cu si pentru comunitatea bibliotecara, cu numeroase publicatii, iar biobibliografia, elaborata cu drag de colegi, este cea mai veritabila marturie in acest sens, vine cu nenumarate comunicari, in care a promovat noutatile si valorile profesiei, iar cununa peste toate vine cu respectul colegilor din diferite tipuri de biblioteci, alaturi de care a fost la bine si la greu, pe care i-a ajutat, ori de cate ori a fost cazul, si in preajma carora si-a inteles propria valoare. Bibliotecarii care au lucrat si lucreaza alaturi de Ludmila, ii cunosc corectitudinea si verticalitatea, chiar daca aceste virtuti nu intotdeauna sunt comode pentru toti.

Am lucrat impreuna, la diferite etape, in echipa Bibliotecii Nationale, in Biroul Asociatiei Bibliotecarilor din Republica Moldova, in componenta Consiliului Biblioteconomic National, in componenta Comisiei Nationale de Atestare, in consiliul Scolii de Biblioteconomie din Moldova, in colegiul de redactie al Buletinului Scolii de Biblioteconomie, am fost impreuna in cateva delegatii dupa hotare si in nenumarate deplasari in bibliotecile din tara, am muncit alturi in diferite grupuri de lucru, care au elaborat proiecte de legi, strategii de dezvoltare, regulamente etc si peste atatea ani de activitate in comun n-a ramas decat lumina unor relatii personale si profesionale de o aleasa tinuta. Nu cred, ca in atatea ani n-au fost si discutii la limita, in contradictoriu, lucruri care se mai intampla, cand muncesti cot la cot, dar au fost atat de corecte si firesti, ca n-au apucat sa treaca dupa pragul spatiului,unde s-au consumat.

Aniversarea pe care o marcam astazi este frumoasa si prin faptul ca din cei 55 de ani impliniti – 34 sunt anii dedicati profesiei, iar daca mai punem la numar si anii de facultate, mai mult de doua treimi din anii adunati gramada, Ludmila i-a dedicat  lumii bibliotecare.

Este o onoare pentru mine, si sunt sigura, pentru foarte multi dintre noi, cei care ne-am legat destinul de aceasta profesie, s-o avem pe Ludmila in preajma, sa ne numaram printre colegii si prietenii ei, sa stim ca putem miza pe sprijinul si sustinerea ei.

Printre chipurile luminoase ale profesiei, Ludmilei ii revine un loc distinct, pe care l-a castigat prin munca asidua, gandire pozitiva si mare respect pentru profesie si oamenii ei. Pentru toate acestea si multe altele ramase dupa cadru, venim cu toate crizantemele toamnei si toata gratitudinea pentru o colega deosebita si-i exprimam cele mai sincere si nobile sentimente si urari de bine si noroc, de prosperitate si cat mai frumoase realizari personale si profesionale.

La Multi Ani, Ludmila!

Vera Osoianu

Zilele Bibliotecii Publice Raionale Călăraşi

In perioada 19-29 octombrie la Călăraşi s-au desfăşurat Zilele Bibliotecii Publice Raionale, ediţia I, cu genericul Cartea – pilon al spiritualităţii. Un loc aparte printre activităţile desfasurate a revenit conferinţei Biblioteca publică în dimensiunea multiculturală, consacrată unui deceniu de activitate a Oficiului Carte franceză Simone Cottin, care a avut loc la 28 octombrie. Participantii, in mare majoritate profesori din licee şi şcoli, au fost salutaţi de domnii Ilie Rău, preşedintele raionului Călăraşi, Sergiu Cojocaru, şeful Direcţiei Cultură Călăraşi si reprezentantii Alianţei Franceze din Moldova. Dna Galina Agafita, directorul Bibliotecii Publice Raionale Călăraşi, a prezentat un amplu raport despre activitatea oficiului pe parcursul unui deceniu.

In continuare participanţilor le-au fost propuse următoarele prezentări PowerPoint:

Manifestul IFLA despre Biblioteca Multiculturală

Angela Zatic, sefa Bibliotecii publice G. Munteanu, s. Bravicea, Calarasi

 

Proiectele Bibliotecii Naţionale pentru Copii Ion Creangă cu instituţiile suedeze

Claudia Balaban, director general Biblioteca Naţională pentru Copii Ion Creangă

 

Biblioteca în contextul societăţii multiculturale

Vera Osoianu, director adjunct Biblioteca Naţională a RM

 

American Corner în Biblioteca de la Ungheni

Victoria Bernic, director Biblioteca Publică Raională Dm. Cantemir, Ungheni.

Ideea principala care s-a desprins atat din comunicari cat si din interventiile participantilor consta in faptul, ca astazi nici o biblioteca nu mai poate funcţiona fără a ţine cont de specificul multucultural al comunităţii pe care o serveşte.

Manifestul Bibliotecilor Multiculturale redactat de IFLA/UNESCO, adoptat la Congresul Mondial al Bibliotecarilor (2008), a fost o stricta necesitate pentru lumea bibliotecară şi completează documentele internaţionale care stabilesc principiile de dezvoltare ale domeniului bibliotecar, precum Manifestul bibliotecii publice ( elaborat de UNESCO, 1994), etc.

În condiţiile în care oameni de diferite naţionalităţi trebuie să convieţuiască împreună diversitatea culturală capătă o importantă deosebită. Globalizarea, migraţia populaţiei, comunicarea mai rapidă au schimbat radical faţa planetei. În oraşul New York, de exemplu, trăiesc mai mulţi irlandezi decât în Dublin-Irlanda, mai mulţi italieni decât în Roma-Italia şi mai mulţi evrei decât în Tel Aviv – Israel. După Varşovia, Chicago are cea mai mare populaţie poloneză din lume.

Ca instituţie de memorie, biblioteca are în sarcina promovarea şi păstrarea diversităţii culturale şi lingvistice, care stimulează respectul pentru identitatea culturală, tradiţii şi religii şi este esenţială pentru dezvoltarea Societăţii Cunoaşterii, bazate pe dialogul între culturi şi civilizaţii şi cooperarea regională şi internaţională.

Diversitatea culturală este moştenirea comună a umanităţii. Toleranţa religioasă, lingvistică şi naţională este foarte importantă pentru înţelegerea între culturi, coexistenţa paşnică şi viitorul nostru comun.

La intrarea în mileniul III, Papa de la Roma transmitea lumii un mesaj foarte dur: secolul XXI va fi unul al înţelegerii dintre culturi sau nu va fi deloc. Să ne amintim cum a bulversat întreaga lume arabă o neînţelegere între culturi legată de apariţia caricaturilor cu prorocul Muhamed în presa Occidentală.

Declaratia de Principii privind Toleranţa subliniază importanţa combaterii intoleranţei, violenţei, terorismului, xenofobiei, naţionalismului agresiv, rasismului, anti-semitismului, marginalizării şi discriminării minorităţilor naţionale, etnice, religioase.

Ca garant al protecţiei sociale in cultură biblioteca trebuie să fie multiculturală exact cum multiculturală este comunitatea pe care o serveşte.

Vera Osoianu

Translatoare.ro

Intr-un comentariu la postarea „Translatoare on line”, Ionut recomanta sa utilizam  http://www.translatoare.ro. „Veti beneficia de traducere, pronuntare si corectare a textelor introduse. Instrumentul online utilizeaza tehnologiile Google Translate si Microsoft Bing”. Conform informatiilor din interfata „ Translatoare.ro reuneşte o suită de 14 translatoare online, din limba română în alte 7 limbi de circulaţie internaţională şi invers. Prelucrează texte în 7 limbi de circulaţie internaţională. Asigură traduceri bidirecţionale pentru fiecare limbă straină”. Am testat si rezultatul mi-a placut. Incercati ca sa va convingeti. Succese. V.O.

Sa creasca bobocii cat mai mari

ProLibro (http://www.prolibro.eu/) publica azi lista bibliotecarilor din bibliotecile publice din Romania, care vor participa la cursurile organizate de Centrul Mortenson pentru Programe Internationale de Formare a Bibliotecarilor. Ce noroc pe capul lor! O sansa care nu surade oricui. Un stagiu de formare la renumitul Centru Mortenson, cu asemenea traditii in domeniu, poate fi visul fiecarui bibliotecar. Sa-i felicitam pe cei care si-au vazut visul realitate. Vad pe lista nume de colegi pe care ii cunosc si imi sunt dragi si ma bucur enorm pentru ei. V.O.

Translatoare on line

La ultimele intalniri cu bibliotecarii din diverse raione am descoperit ca multi bibliotecari nu detin informatii despre sistemele gratuite de traduceri on line,  cum ar fi “Google Translate”  etc.

Sistemul “Google Translate”a fost lansat la 8 mai 2008. Cu ajutorul sistemului pot fi traduse  cuvinte, texte intregi sau pagini web.

Cuvintele pe care sistemul nu le poate traduce apar in original, amestecate printre cele

din vocabularul tradus.

In Societatea Cunoasterii un rol deosebit va reveni  traducerii materialelor care este perceputa ca un mijloc de mediere intre diversitatea culturala si universalitatea cunoasterii. In acest sens ideea de temelie consta in faptul ca nu exista limba universala  ci numai schimburi intre diversitatea mostenirii  culturale si spirituale in cautarea limbii comune.

Raspandirea noilor tehnologii in societatea cunoasterii, ofera perspective promitatoare. Inca deficiente astazi, sistemele de traduceri automate, care au facut totusi progrese considerabile, reprezinta o oportunitate reala pentru prezervarea diversitatii lingvistice. Cercetarile in acest domeniu, dupa o perioada de stagnare din lipsa de mijloace, au luat din nou avant in ultimii ani, pe fonul globalizarii pietii Internetului. Unele produse au capacitatea de a traduce aproape simultan pagini de Internet in limbile folosite mai frecvent in utilizarea Internetului. Cu timpul sistemele de traducere automata vor avea o raspandire mai larga prin incorporarea acestora in hardwarele pentru profesionisti. Aceasta va contribui la o mai mare transparenta lingvistica pe WEB.

Incepand cu  anul 2008 sistemul „Google Translate” (www.translate.google.com) traduce automat din romana si viceversa  in peste 50 de limbi. Si desi traducerea este inca imperfecta, acesta este un pas urias spre intelegerea si comunicarea vorbitorilor de diverse limbi. Dupa acelasi principiu funcţioneaza si site-ul www.traduno.com.

O prima informatie despre translatoarele on line noi am publicat in lucrarea “Resurse electronice”, care poate fi accesata pe  http://www.slideshare.net/cdbclub/resurse-electronice

De remarcat, ca in patru luni de la postarea pe slideshare, lucrarea a fost vizualizata de peste 528 ori. V.O.

 

Bibliotecarii de la Straseni si Biblioteca 2.0

Astazi, 21 octombrie, la Straseni a avut loc seminarul raional al bibliotecarilor, avand ca tema “Biblioteca 2.0 – o noua generatie de servicii bibliotecare”. Dat fiind faptul ca aceasta este tema prioritara in activitatea bibliotecilor pentru anul 2010, asupra acestui concept s-a mai discutat si la alte seminare, organizate pentru bibliotecarii raionului pe parcursul anului. De aceasta data s-a dorit, insa,  participarea unui specialist invitat, care conform afirmatiei domnei Nadejda Padure, directorul Bibliotecii Publice Raionale “M.Sadoveanu” Straseni, animatoarea seminarului, sa aiba  o alta perspetctiva asupra a ce se intampla la aceasta tema in general in tara si dupa hotarele ei.

La Straseni, ca, de altfel,si in alte localitati, putine sunt bibliotecile care au computere, si mai putine sunt cele, care au acces internet. Dar déjà un numar important de bibliotecari au posta electronica, au computere la domiciliu, pot folosi computerele de la scoala etc. Am vazut maini ridicate si cand am intrebat cine foloseste retelele de socializare, cine cominica prin Skype, Massenger etc. Dar cel mai important aproape ca n-am vazut nedumerire si nepasare pe fata ascultatorilor cum se intampla la primele seminare cu acest generic, organizate imediat dupa Seminarul National 2009, unde a fost dat startul acestei noi miscari. Este inca foarte putin, dar este ceva si principalul apare speranta ca vom face fata si acestei mari provocari.

Bibliotecarul de azi trebuie sa faca fata utilizatorului din generatia net, care “se naste cu maus-ul in mana” si dupa cum scria o bibliotecara din SUA trebuie sa aiba mare grija, ca atunci cand un utilizator intreaba de Flickr, YouTube sau altceva asemenea sa nu se uite la el ca si cum ar fi  cazut exact in acel moment din pod.

Printre comentariile la blogul lui David Lee King, pe care il consider unul dintre cei mai de seama promotori ai tehnologiilor WEB 2.0 in bibliotecile din SUA, am gasit un comentariu foarte interesant „Noroc, David. M-am inregistrat pe blogul tau si am incorporat unele dintre ideile tale  din lucrarea Rolul bibliotecii publice in societate (facnd trimitere la tine, bineinteles). Am participat anul trecut  la cateva cursuri on line Biblioteca 2.0 si apoi am dezvoltat un Program Web 2.0 pentru utilizatorii nostri. Este un succes extraordinar! Utilizatorii invata incet cum sa comunice cu biblioteca mea prin Twitter, Facebook si Blogging. Este o rasplata extraordinara sa vezi aceasta realizare. Iti multumesc pentru toate! Annie A.”

Utilizatorii invata incet si impreuna cu utilizatorii invatam noi, si in curand utilizarea tehnologiilor 2.0, a retelelor sociale va fi la fel de fireasca ca si utilizarea motoarelor de cautare sau a postei electronice, fara de care nimeni nu-si mai concepe existenta.

Vera Osoianu

 

 

Saptamana Accesului Deschis

In contextual celebrarii  la nivel global a  Saptamanii Accesului Deschis, domnul Nicolaie Constantinescu ne invita sa aflam mai multe detalii privind Accesul Deschis: ce este? la ce folosete? care sunt beneficiile, care este rolul institutiilor care gestionează informatiile? accesand linkul de mai jos.
http://www.kosson.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=309%3Asaptamana-acces-deschis&catid=51%3Acronica-oa&Itemid=49&lang=ro

Cele mai frecvente greseli la scrierea proiectelor

 

1. Nerespectarea instructiunilor de scriere a cererilor de finantare:
Cererea de finantare nu corespunde cerintelor inaintate de finantator, in special in ce priveste volumul, formatul, numarul de pagini – in consecinta, cererea este calificata drept necorespunzatoare si nici macar nu este citita.

2. Lipsa unor componente:
O componenta a cererii de finantare, spre exemplu anexele, scrisoarea de recomandare, notele la buget, care este ceruta de finantator, lipseste. Agentia finantatoare poate sa mai dea solicitantului o sansa de a depune documentele lipsa, dar poate declara propunerea drept necorespunzatoare si nu o va examina.

3. Descrierea proiectului nu este in ordinea corespunzatoare sau sectiunile au o alta denumire:
Descrierea proiectului nu este prezentata in ordinea ceruta de finantator, sau sectiunile au o alta denumire decit cea folosita de finantator – astfel incit celor care examineaza cererea de finantare le este foarte greu sa gaseasca informatia necesara.

4. Informatia lipseste sau este prezentata nelalocul ei:
Informatia pe care finantatorul cere sa fie inclusa intr-o sectiune anumita (si de obicei este prezentata sub forma unei liste) este prezentata in sectiunea gresita, acolo unde i se pare autorului proiectului ca e mai relevanta, sau in genere este omisa. Cei care examineaza cererea de finantare nu gasesc informatia ceruta si proiectul pierde din punctaj.

5. Nefolosirea terminologiei indicate:
In cererea de finantare este folosita o alta terminologie decit cea din ghidul de scriere a proiectului eliberat de finantator, spre exemplu grup-tinta/ audienta; context/ descrierea problemei/ justificarea proiectului etc. In consecinta, se creeaza impresia ca proiectul nu a fost scris special pentru finantatorul respectiv, si iarasi proiectul pierde din punctaj.

6. Lipsa referintelor:
Datele sint folosite fara a preciza ca sint citate si sursa din care au fost preluate. Proiectul este argumentat in termeni foarte vagi si nu specifici. Datele folosite nu inspira incredere celor care examineaza proiectul, si deci punctajul proiectului este foarte scazut.

7. Cererea de finantare nu corespunde criteriilor de evaluare:
Unele ghiduri de scriere a cererii de finantare indica anumite limite, spre exemplu numarul de pagini pentru fiecare sectiune. Deseori cererile de finantare nu depasesc numarul maxim de pagini, in schimb numarul de pagini alocat fiecarei sectiuni nu corespunde criteriilor de evaluare. Sint alocate prea multe pagini sectiunilor pentru care normal ar fi nevoie de citeva paragrafe, si prea putine sectiunilor de baza – in cazul acesta se scade din punctaj (ex. Descrierea problemei – citeva pagini, iar planul de activitati – citeva paragrafe).

8. Descrierea neclara sau redactarea proasta:
Cererile contin greseli de tipar, structuri de fraza gresite, indicii de proasta redactare sau lipsa a controlului calitatii, dind astfel impresia ca organizatiei solicitante nu-i pasa de proiect. Unii dintre cei care examineaza cererile de finantare pot crede ca neglijenta in scrierea cererilor inseamna neglijenta in lucrul cu beneficiarii sau in activitate – in cazul acesta organizatia solicitanta isi pierde credibilitatea in ochii finantatorului.

9. Obiective neclare sau nemasurabile:
Cererea de finantare nu cuprinde obiective masurabile, adica obiectivele se bazeaza pe rezultate cum ar fi numarul de beneficiari ai activitatilor si nu pe impactul acestora cum ar fi spre exemplu schimbarile dorite in nivelul de sanatate a beneficiarilor, sau, sa zicem, accesul lor la servicii etc. In acest caz atit descrierea proiectului, planul de activitati, cit si planul de evaluare vor primi un punctaj mai mic, deoarece toate aceste componente se bazeaza pe obiective.

10. Plan de evaluare slab:
Planul de evaluare nu prevede un plan practic si foarte specific ce ar permite finantatorului sa determine daca proiectul si-a atins scopurile si rezultatele scontate si/sau daca a produs impactul dorit pentru beneficiari sau comunitate. In general, planul de evaluare este vag, nu sint aratati indicatorii de evaluare sau actiunile ce vor fi intreprinse dupa incheierea proiectului. Deci nu este clar daca organizatia solicitanta are capacitatea sa planifice si sa efectueze evaluarea – ca rezultat, punctajul este scazut.

11. Inconsistenta in cererea de finantare:
Cererea de finantare contine partea narativa, planul de lucru si bugetul. Posibil, la aceste componente de baza au lucrat persoane diferite si nu a fost destul timp pentru a le revizui corespunzator, astfel incit exista neconcordante intre ele. Unele dintre aspectele metodologice nu se regasesc in planul de lucru, personalul mentionat in partea narativa nu se regaseste in buget etc. Cererea de finantare este inconsistenta si iarasi primeste un punctaj scazut.

12. Probleme la buget:
Bugetul nu se potriveste, costurile sint indicate la alte categorii, sau nu exista note la buget. Chiar daca descrierea proiectului este clara si convingatoare, bugetul da impresia ca a fost facut prea repede si fara silinta, astfel intregul proiect pierde din credibilitate.

13. Cererea de finantare ajunge cu intirziere:
Cererea de finantare nu ajunge sau nu este depusa pina la data-limita stabilita de finantator. In acest caz ea poate fi trimisa organizatiei inapoi fara a mai fi deschisa.

http://www.e-democracy.md

Blogul ACRLog

Blogul ACRLog: http://acrlog.org/ publica un articol foarte interesant consacrat Saptamanii Accesului Deschis „De ce n-am dispozitie sa sarbatoresc Saptamana Accesului Deschis” http://acrlog.org/2010/10/18/why-im-not-in-the-mood-to-celebrate-open-access-week/. Autorul face o trecere in revista a problemelor cu care se confrunta miscarea privind accesul deschis.

Apropo! ACRLog este  blogul Asociatiei Bibliotecilor de Colegiu si de Cercetare. Este acctiv deja de cinci ani si foarte apreciat de catre bibliotecarii din bibliotecile universitare. V.O.