Archive for ianuarie, 2011
Probleme şi la curţile mai mari
Blogul OCLC QuestionPoint: 24/7 reference services (http://www.questionpoint.blogs.com/) publică un articol foarte interesant, care reprezintă o pledoarie pentru un serviciu naţional de referinţe virtuale in SUA. Argumentele pro se bazează pe mai multe statistici comparative, bazate pe Rapoartele OCLC (2005 şi 2010) Percepţia bibliotecii şi a resurselor informaţionale. O cifră nu poate să nu lase bibliotecarii total lipsiţi de grai. Dacă potrivit raportului din 2005, 82% dintre utilizatori încep căutarea informaţiilor, accesând un motor de căutare şi un procent începe de la pagina Web a bibliotecii, conform raportului din 2010, 84% încep căutarea cu un motor de căutare şi 0!!! (nimeni!)cu pagina Web a bibliotecii. Que vadis, breaslă? V.O.
Noutăţile editurii Cartier
La adresa http://www.cartier.md/upload/File/Stoc_RO(1).pdf poate fi accesată oferta editurii Cartier.
Pe blogul lui Gheorghe Erizanu (http://erizanu.cartier.md/legea-cu-privire-la-activitatea-editoriala-apelul-cnc-2567.html ) poate fi accesată o informaţie despre Legea cu privire la activitatea editorială. Materialul include şi apelul CNC.
Gândurile triste ale celui mai optimist bibliotecar
Citesc articolul Lidiei de pe site-ul ABRM http://www.abrm.md/ şi mă gândesc, că situaţia bibliotecilor noastre este chiar mai alarmantă decât o inţelege majoritatea dintre noi, dacă această tristeţe vine de la cea mai puternică bibliotecă publică, care pare o răsfăţată, din toate punctele de vedere, în comparaţie cu celelalte biblioteci publice. De la înălţimea Lidiei, care este în vâltoarea evenimentelor de amploare ale lumii bibliotecare, problemele se văd mult mai conturat, de aici, probabil, şi această alarmă care ar trebui să-i îngrijoreze pe toţi, de la vlădică la opincă, pentru că biblioteca nu este un moft, dar o necesitate. Cu riscul de a mă repeta voi apela şi în aceste rânduri la statistici. Când 91% din populaţia tării vor ajunge să înţeleagă, ca in Suedia, că bibliotecile sunt utile pentru societate, când 80% dintre locuitorii ţării vor avea card de bibliotecă ca în Finlanda, când două treimi dintre cetăţeni vor utiliza serviciile bibliotecii publice ca in SUA, atunci moldovenii se vor bucura de acelaşi nivel de trai ca şi cetăţenii tărilor menţionate. Matematica este simplă. De unde trebuie să începem? V.O.
Repetarea este mama învăţării
Cine nu este de acord cu “zicerea” latiniilor “Repetarea este mama învăţării”/ “Repetitio est mater studiorum”? În sfatul cu numărul opt din seria deja cunoscută, David Lee King vrea să ne convingă că latinii aveau perfectă dreptate. David mărturiseşte, că întotdeauna în seara de dinaintea prezentării mai trage cu ochiul prin materiale. Dacă este vorba de un seminar de mai multe ore repetarea este mai dificilă, dar verifică slide-urile, se gandeşte cum va distribui timpul pentru fiecare secţiune, în aşa fel ca să rămână timp şi pentru întrebări şi răspunsuri, în locurile unde acestea sunt potrivite. În cazurile când prezentarea este de o oră sau chiar mai mică frunzăreşte prezentarea o dată sau chiar de două ori. Este cunoscut faptul, că atunci când ai la dispoziţie timp limitat trebuie să alegi foarte bine esenţialul şi să nu pierzi timpul cu lucruri mărunte sau „apuşoară”. Oricât de încrezut în reuşita prezentării n-ai fi, totuşi, repetarea o poate face mai bună. David repetă pentru a se asigura că tranziţia de la o idee la alta este înţeleasă, pentru a se încadra în timpul acordat (nu puţine sunt cazurile când după expirarea timpului prezentatorul rămâne cu un şir de slide-uri care-şi aşteaptă rândul. Desigur, este dovada că persoana respectivă n-a repetat), pentru a accentua nişte lucruri deosebite, care urmează să fie spuse, pentru a se asigura că vorbeşte coerent şi pe înţeles, şi în sfârşit, pentru a se simţi mai liniştit.
Îmi amintesc, că în anul când am venit la Biblioteca Naţională, în serviciul metodic cu încă trei colegi, de la acelaşi curs, metodişti tineri fiind, şi încă fără a cunoaşte cat de greu este să stai în faţa unei săli pline de oameni, ne amuzam enorm când o surprindeam pe colega noastră, dna Taisia Todrina, cu ani grei de experienţă în serviciul metodic, repetând în faţa oglinzii, pe care o ţinea permanent pe masă. Orice comunicare, prezentare de carte (aici chiar avea talent, pentru că după ce o ascultai te duceai numaidecât să găseşti cartea şi nu aveai răbdare să începi lectura ei) etc erau cizelate până la strălucire. Acum ştiu că toate erau din respect pentru participanţii la evenimentul respectiv, dar şi din respect pentru persoana proprie. Câtă dreptate avea, să persevereze atât de mult, m-am convins mai târziu, când am început să pregătesc prezentările proprii şi seri lungi, mai ales cele din ajunul evenimentului recitesc de mai mult ori cele scrise şi constat că nu-mi ajunge exact o zi pentru a ajunge la perfecţiune (după părerea mea, desigur).
Este extrem de important să te încadrezi exact în timpul acordat, să formulezi ideile simplu şi concis, să vorbeşti clar, pe înţelesul tuturor, să poţi prinde atmosfera şi dispoziţia sălii.
Toate acestea vin în timp, odată cu acumularea experienţei, dar unele sfaturi nu strică. Experţii domeniului au ceva de spus?Vera Osoianu
Conferinţa Bibliotecilor Specializate din SUA
Conferinţa Bibliotecilor Specializate din SUA finanţează participarea a patru bibliotecari din Europa la lucrările conferintei, care va avea loc în Filadelfia, SUA între 12-15 iunie 2011. Mai multe informaţii:
http://www.sla-europe.org/2010/11/15/sla-europe-early-career-conference-awards-2011
Alte recomandări din seria “10 sfaturi pentru a face prezentări ca ale mele”
David Lee King postează pe blogul său http://www.davidleeking.com/ încă două recomandări din seria “10 sfaturi pentru a face prezentări ca ale mele”. David susţine că este foarte important să ţinem cont de faptul că titlul comunicării trebuie să exprime conţinutul acesteia. De multe ori, citind titlul unei prezentări decidem că este exact ceia de ce avem nevoie, pentru ca după prezentare să descoperim că acolo s-a vorbit cu totul despre altceva.
David recomandă, de asemenea, să cizelăm foarte bine introducerea, cuvintele de trecere de la un slide la altul şi concluziile.
De obicei moderatorul anunţă prezentarea şi spune câteva cuvinte despre prezentator. Dacă acest lucru nu este făcut de moderator atunci prezentatorul se prezintă singur şi anunţă despre ce urmează să vorbească.
Tranziţia de la un slide la altul trebuie făcută în aşa fel ca cei prezenţi să poată lua unele notiţe.
În concluzii trebuie să fie reliefate lucrurile importante despre care s-a vorbit în prezentare. Se explică care sunt posibilele rezultate, dacă cei interesaţi vor aplica în practică ideile expuse în prezentare. Pe un slide special se poate expune ceva de felul “Timp pentru întrebări şi răspunsuri”. Aceasta în cazul cand pentru acest scop este prevăzut timp.
Aşa cum prezentările PowerPoint sunt tot mai des practicate şi în ultimul timp nici o manifestare de amploare nu mai are loc fără acest fel de prezentări, rugăm prezentatorii cu mare experienţă, de la noi, să completeze aceste recomandări. V.O.
Programul de granturi mici pentru absolvenţi
Ambasada SUA anunţă o nouă rundă a Programului de granturi mici pentru absolvenţi. Scopul programului este de a susţine absolvenţii în procesul de împărtăşire a experienţei acumulate în cadrul programului de schimb şi la implementarea ideilor văzute în SUA.
Pentru mai multe informaţii:
Prezentarea Programului de granturi pentru democraţie la Bălţi
Ambasada SUA invită ONG-urile interesate la prezentarea cerinţelor Programului de granturi pentru democraţie. În cadrul evenimentului se vor explica schimbările care au intervenit în cadrul programului iar participanţii vor avea ocazia să discute cu reprezantanţii comisiei de evaluare a proiectelor. Pentru a participa la eveniment este nevoie să vă înregistraţi. Trimiteti un mesaj cu numele persoanei, informaţia de contact şi denumirea organizaţiei la adresa moldovagrants@state.gov.
Când: 28 ianuarie 2011 ora 11:00-12:30
Unde: Colţişorul American (Biblioteca Publică Bălţi), str. Dostoevskii 32, Bălţi
Limba prezentării: Engleza cu traducere în limba română
Prezentări similare vor fi organizate în viitorul apropiat la Ceadir Lunga şi Chişinău.
Pentru detalii: 40-85-06 sau 40-85-07
Colecția „Disney” pentru cei mici
Ziarul „Adevărul” lansează Colecţia „Disney” pentru cei mici. Cele mai frumoase poveşti ale copilăriei vor ajunge la cititori în fiecare marţi, timp de 12 săptămân. Prima carte ilustrată cu una dintre poveştile inspirate din filmele de animaţie „Disney” este „Cartea Junglei”. Mai multe informaţii http://www.adevarul.ro/moldova/actualitate/Cartea-Junglei-vine-Adevarul_0_414558647.html
Internetul şi căruţa
Reportajul de ieri, 23 ianuarie, de la PROTV „Un gospodar adevărat e cel care are căruţă şi … internet acasă” http://www.protv.md/stiri/social/un-gospodar-adevarat-e-cel-care-are-caruta-si-internet-acasa.html, demonstrează foarte clar că satele noastre nu pot rămâne în afara timpului, iar evoluţia tehnologiilor şi extinderea internetului deja le-a prins în mreje. Întrebarea este cum folosesc autorităţile locale aceste realităţi pentru a le pune să lucreze eficient în favoarea tuturor cetăţenilor.
Aflăm din reportaj că „În ultimii ani, tot mai mulţi tineri au plecat peste hotare, iar bătrânii care au rămas acasă şi-au cumpărat computere, ca sa poată comunica mai uşor si mai ieftin cu copiii. Potrivit autorităţilor locale, internetul a ajuns practic in fiecare a cincea casă din sat. …
Iar cine n-are internet acasă, merge la sala din centrul satului. Cu 5 lei pe oră, orice pensionar poate să înveţe să navigheze pe internet”.
Potrivit reportajului termenii de internet şi Wi Fi nu mai sunt un secret pentru nimeni in Rezeni. Şi nu numai în Rezeni, pentru că unele surse susţin că aproape 30% din populaţia ţării sunt utilizatori de internet.
Totul foarte real, foarte actual şi extrem de necesar. Dar eu aşteptam să aud ceva şi despre bibliotecă, pentru că „sala din centrul satului” pare a fi mai degrabă o structură comercială pentru care contează doar cei „5 lei pe oră”. Unii pot să plătească, alţii doar să viseze. Ori Internetul nu mai este un lux, este un instrument de lucru, un instrument de informare, comunicare, instruire (când ştii să selectezi informaţia corectă) etc. Nu acestea sunt şi funcţiile bibliotecii publice”? Şi dacă pentru a se informa şi a comunica, locuitorii se duc la „sala din centrul satului” la bibliotecă cine se duce?
Ţări puternic dezvoltate, precum SUA, majoritatea ţărilor nordice, unde nivelul de trai este mult superior nivelului de trai de la noi, oferă cetăţenilor, prin bibliotecile publice, acces internet gratuit. De ce nu poate fi rezolvată problema şi la noi? Doar adevărul, că informaţia este putere este valabil pentru toată lumea.
Faptul că din cele 1221 biblioteci comunale(sătesti) doar 116 au în dotare computere si doar 63 biblioteci comunale sunt conectate Internet trebuie să pună în gardă pe toată lumea. În secolul XXI o bibliotecă nu mai poate fi concepută în afara reţelei globale internet.
Biblioteca publică trebuie să fie un garant al protecţiei sociale în cultură, iar dotarea corespunzătoare a ei trebuie să fie responsabilitatea organelor locale faţă de membrii comunităţii. Este de datoria acestora să pună umărul pentru a face din biblioteca publică un veritabil centru de informare, de instruire, de cultură, de comunicare, de socializare etc. Însă toate aceste nu mai pot fi acoperite fără mijloacele moderne de informare şi comunicare.
Această problemă nu este numai a Rezenilor. Este problema întregii republici.
Este bine că se găsesc oameni, care înţeleg importanţa internetului şi apelând la diverse proiecte, sau poate investiţii, deschid porţile satelor spre a-i face loc. Dar nu este suficient. Efecte cu adevărat pozitive vor veni atunci când în această lucrare vor fi implicate bibliotecile, cu bibliotecari plătiţi din bani publici, care vor face acest lucru conform atribuţiilor de serviciu. Atunci copiii vor veni într-un spaţiu sigur şi bine reglementat şi vor putea conta pe ajutorul unui specialist, iar părinţii vor fi liniştiţi, ştiind că bibliotecarul veghează asupra calităţii resurselor accesate de copii. Locuitorii satului vor şti, că atunci când au nevoie de un sfat sau ajutor, drumul cel mai indicat este spre bibliotecă.
Inegalitatea digitală este o problemă enormă, care trebuie rezolvată la cel mai înalt nivel. Fără o rezolvare la nivel naţional această inegalitate va adânci şi mai mult prăpastia dintre locuitorii din aceiaşi comunitate, dar cu putere financiară diferită, dintre locuitorii de la sat şi de la oraş, dintre cetăţenii ţării şi cei din alte părţi. Un strict necesar va trebui acoperit de stat, iar pe această bază autorităţile locale vor putea edifica mai uşor. Dacă ne-am pune scopul să calculăm, am descoperi că implicaţiile financiare nici nu sunt chiar atât de mari, în schimb beneficiile ar fi enorme.
Numai cu puterile proprii sau cu căruţa comunităţile locale nu au cum să ajungă prea departe. Căruţa este foarte bună, dar numai în perimetrul comunităţii locale. Internetul are bătaia mult mai lungă şi trebuie să învăţăm cum să-l facem să servească mai bine cetăţenii spre a le deschde noi orizonturi şi a le îmbunătăţi calitatea vieţii. Vera Osoianu
Blog de biblioteconomie şi ştiinţa informării 
comentarii recente